Duminica....8 martie....fuck azi e ziua mamei....shit, tre sa-i iau cadou....aoleu e si ziua lu' emi...la naiba tre sa-i iau si lui ceva. Asa a inceput duminica mea. Dupa ce m-am trezit bine m-am gandit sa o iau cu forta pe M si sa mergem amandoua sa le luam cadou mamelor si sa-i iau ceva de doamne ajuta "masculului feroce al clasei" (drepturi de autor: Gratzy). Dupa peripetii care au implicat vant, ploaie, ioana cea impiedicata, am ajuns in mall. Prima constatare de 8 martie in mall: FRATE, aici is numai femei!!!!. In tot minunatul mall erau 12 barbati (i-am numarat) si cateva sute de femei. SUSPECT. 2 ore ne-am invartit noi dupa cadouri si intr-un final le-am gasit. Ca de obicei nu au fost cele mai reusite cadouri pe care le poti face cuiva dar se pare ca nimeni nu s-a plans. In drum spre casa au urmat alte aventuri: caini, noroi, pitzipoanca in Q7 si multe altele made in militari. Am ajuns acasa ca dupa razboi si mamele iarasi ne-au spus "Vai, dar nu trebuia sa imi iei nimic" (nu trebuia pe naiba!!!)

...8martie fericit....la multi ani emi...

P.S.: azi a fost ziua parului cretz:))

Azi e ziua aberarii... De ce? Pai, fiindca e luni si se pare ca mai nou e cool cand aberezi. Lunea de cele mai multe ori nu e o zi prea draguta. Nici azi nu a fost.

Totul a inceput cu melodia care imi spune "Buna dimineata!" in fiecare zi, "Pretty Vegas" (INXS). Ca de obicei am oprit-o si m-am intins la loc in pat cu ochii inchisi incercand sa ma gandesc de ce m-as trezi tocmai azi. Apoi a sunat telefonul fix (e evident ca era mama care deja stia ca m-am intors in pat) si a trebuit sa ma ridic. A urmat micul dejun spoi pe la 11.15 am iesit din casa cu ghiozdanul in spate si cu cardul in mana indreptandu-ma spre banca.

Ajunsa la banca m-am indreptat spre biroul de relatii cu clientii, unde a trebuit sa astept 10 minute ca cineva sa termine de vorbit la telefon (credeti-ma e oribil de plictisitor). Au urmat 15 minute in care a trebuit sa-i explic doamnei de la birou ca al meu minunat card nu a fost furat, nu s-a pierdut (Doar il aveam in mana pentru numele lui Dumnezeu!!!), ci A FOST "SCUIPAT" AFARA DE ATM IN REPETATE RANDURI. Intr-un final am completat un formular de innoire a cardului, in care cred ca singura informatie care nu mi s-a cerut a fost numarul la picior.

A urmat Drumul spre scoala in acelasi autobuz plin de arome din ce in ce mai diversificate ca buchet printre care se gaseau: parfum ieftin, tigari, alcool, cersetori, transpiratie et cetera.

Orele de scoala au fost obisnuitul bla bla bla cu exceptia pauzelor sau a lipsei profesorului de logica (Asta dupa ce m-am chinuit 2 ore sa fac jumatate de tema si o ora sa copiez cealalta jumatate!!!).

Se pare ca azi, ca in orice alta luni, in timpul bla bla bla-urilor am fost iarasi cu capul in alta parte, gandindu-ma la: ce nu am facut si trebuia sa fac, ce trebuie sa fac si nu vreau, sa ma tund sau sa nu ma tund, nu mi-am gasit pantofi, am nevoie de lecitina, de ce am venit eu la scoala (!?), oare cum imi sta cu bluza asta, cu ce naiba ma imbrac maine (?), iar mi s-a desfacut parul, bocancii astia sunt suspecti, iar mi-am uitat castile acasa, mi-e foame, da' de ce nu se suna,vreau la Franz Ferdinand (BestFest), vreau la The Killers (la fel ca FF), vreau acasa, nu vreau acasa, vreau o fusta (de ce nu stiu nici eu!), o sa dau faliment (oh nu!!!!!!!!!) si tot asa pana la limita disperarii, cand mi-am amintit ca am tema la info si test din hamlet si ca diriga ne asculta maine si ca profa de bio e diabolica si si si ... si acum nu te mai plictisesc ca trebuie sa ma apuc de teme ca e deja 10!!!!!

Noapte buna ;;)

My weekend

Ah, s-a mai scurs un weekend. Cand ma gandesc la saptamana de scoala care ma asteapta parca as vrea sa am o masina a timpului care sa ma aduca inapoi in timp, in weekend. Bineinteles ca nu e posibil asa ca voi trece din nou prin tortura umilitoare a unei saptamani de scoala. Dar atat despre lamentarile mele. Sa va zic cate ceva despre weekend.
Nu a inceput prea in forta caci vineri seara am avut parte de un long way home, cu un 336/62 mult prea lent, dupa care au urmat cumparaturile saptamanale si evident o incercare de facere a temei la meditatii, nereusita bineinteles.
Sambata, ah sambata.....meditatiile (momentul adevarului pentru cunostintele mele lamentabile in matematice). Ce pot spune...au trecut incredibil de repede cele 2 ore dupa care a urmat o cautare nu foarte reusita de blugi (nu foarte reusita deoarece parca am gasit o pereche sau ceva de genu'). Iarasi niste teme apoi parca (memoria incepe sa ma lase) am iesit undeva....nu imi mai amintesc prea bine :)).
Duminica:)) am avut parte de cercetasi. Finally ceva relaxant. Am facut proiecte si altele si a fost destul de amuzant. Am construit o tabara virtuala di scobitori si altele, ce sa mai, a fost prea tare. A urmat (din nou) my long way home si PLATON. Intr-un final s-a terminat si PLATON si am ajuns la momentul in care scriu. Asadar draga cititorule, nu pot spune ca am avut un weekend prea grozav, dar nici cel mai nereusit. Sper doar ca poate poate o sa am si eu un weekend viitor mai bun decat asta.
In spiritul cercetasesc iti spun: "SA LASAM LUMEA UN PIC MAI BUNA DECAT AM GASIT-O"


joey

romania

Acum nu mult timp am constatat ca Romania e unica. Tara noastra, asa cum o stim nu poate fi inlocuita. Chiar deloc. Imagineaza-ti un oras civilizat care sa se numeasca Bucuresti, sau un autobuz fara babe care urla ca ele-s operate si ca nu pot sa se miste din cauza umilei tale prezente. Sau, mai rau, in metrou cand urca cate trei cersetori in fiecare statie sau cand se asaza langa tine cate o namila care ocupa propriul scaun si jumatate din al tau, lasandu-te fara scapare. Nu-ti vine sa-ti iei zilele? Mie da. Dar, si mai ciudat, e ca nimeni nu face nimic.
Alt lucru ca de obicei monstruos si tipic Bucurestiului este statul la coada. Statul la coada este practic o profesie in zilele noastre. Stai la coada ca sa-ti platesti taxele, la banca pentru a-ti platesti creditul, la magazin ca sa iei d-ale gurii s.a.m.d. Acum 2-3 decenii oamenii se plangeau ca stau la coada. Acum o fac de buna voie. Se umilesc si nu-si dau seama sau incep sa se bata cate o MamMare cu cate o Mitza pe sistemu' "eu am ajuns prima, fuck-off biatch!!!".
Ultimul dar si cel mai important lucru care ma enerveaza, nu numai in Bucuresti, este spiritul de turma. Daca isi ia vreo pitipoanca sau vreo emoida ceva, isi ia si cea mai buna prietena, si colega, si prietena colegei si tot asa pana ajungem toti sa purtam esarfe in carouri care arata ca niste fete de masa, bonete ca a lu bunica, pantofi sport Vans/altii (si de fitzosi ce santem le zicem shoesi draga) si pana la urma sfarsim de zici ca avem toti uniforme. Alt fenomen tipic mioritic este sa ne luam haine nike, adidas & co. din piata si sa ne laudam cat de originale sunt ( desi pe eticheta scrie ZhengZhou-Made in China/Turkey). Prin urmare traim intro tara de disperati care nu stiu cum sa se mai fabrice pe zi ce trece devenind tot mai falsi, ca pitipoancele si coardele injectate in buze sau "tunate" cu cate o pereche de tate fabricate cu banii bosorogului care le f**e.
Dar despre pitipoance, politicieni si bosorogi grasi si libidinosi o sa iti vorbesc alta data, draga cititorule...